Ce ziceti de o durere de cap indusă de stres?

Simplu spus, emoțiile provoacă modificări în modul de funcționare al corpului nostru. Putem spune că, atunci când trăim în stări de stres pe termen lung, sau închidem părți din noi înșine pentru a face față situatiilor stresante din viata noastra, pot sa apara manifestari fiziologice.

Înțelegerea relației dintre durere și emoție în durerile de cap idiopatice (Migrena)

Există dovezi care sugerează că durerile de cap idiopatice se datorează probabil atât unei matrici de durere modificate, pe de o parte, cât și unei stări afectiv-cognitive modificate, pe de altă parte.

Cunoașterea fiziopatologiei cefaleei a crescut semnificativ în ultimii ani. Am trecut de la ideea că mecanismele periferice sunt responsabile – extracranian (contracție musculară, dilatație vasculară) sau intracranian (inervație vasculară a durei) – la noțiunea că sistemul nervos central (SNC) și, în special, circuitele de modulare a durerii sunt implicate în geneza durerilor de cap idiopatice precum migrenele.

De exemplu, este bine stabilit că frecvența și intensitatea durerilor de cap pot fi influențate – și poate ca durerile de cap pot fi declanșate – de factori psihologici precum stresul, atenția, așteptarea, terapiile bazate pe relaxare și sugestie, psihoterapie. În plus, în timpul perioadelor fără durere, creierele migrenoase sunt hiper-excitabile și, în timp ce se confruntă cu dureri de cap, răspunsurile la diferiți stimuli sunt anormale.

Prin urmare, pare important să ne îndreptăm atenția asupra suprapunerii dintre sistemele creierului care stau la baza emoției și cele preocupate de durere și modulare a durerii.

Ar trebui să luăm în considerare posibilitatea ca durerile de cap idiopatice să nu fie pur condiționate de durere, ci ar putea reprezenta un răspuns fizic la modificări funcționale în structurile SNC care stau la baza emoției. Și acest lucru este mai probabil să fie in cazul pacienților cu cefalee cronică recurentă.

Știm că diferite structuri corticale și subcorticale sunt critice pentru exprimarea și experiența stărilor emoționale: structuri legate de sistemul limbic, cum ar fi cortexul cingulat anterior, cortexul frontal, cortexul temporal anterior, amigdala, hipocampul și nucleii talamici și hipotalamici înrudiți. În plus, datele de imagistică magnetică funcțională (fMRI) obținute în timpul atacurilor de migrenă demonstrează că sistemul limbic este activat. Insula și amigdala – structuri ale sistemului limbic – influențează așa-numita matrice a durerii, prin hipotalamus și, în special, sunt implicate în inhibarea nocicepției.

Cine se poate confrunta cu migrena?

  • Atât bărbații, cât și femeile suferă de migrena (majoritar femeile)
  • Atât bărbații, cât și femeile suferă toate tipurile de reprimare
  • Migrenele nu sunt cauzate doar de reprimare
  • Oamenii pot reprima toate tipurile diferite de emoții și stări de sine. Reprimarea semnificativă de orice fel poate juca un rol în manifestările fiziologice
  • Doar pentru că cineva poate deține zone de reprimare nu înseamnă automat că suferă de migrenă. Doar pentru că cineva suferă de migrenă nu înseamnă automat că este cauzată de reprimare
  • Cauza principală a migrenelor este diferită de la o persoană la alta. Dacă abordarea medicală nu funcționează, istoria psihoemoțională ar trebui să fie următoarea. Cu cât se poate înțelege mai multe despre imaginea migrenei fiecărei persoane, cu atât mai bine.

Stările afective negative au fost investigate profund la pacienții cu dureri de cap.

Într-un eșantion de pacienți cu cefalee cronică, s-a observat ca există o legătură directă între cefalee si depresie. Autorii au sugerat o cale directă între suprimarea furiei și depresie. Furia pare să crească dizabilitatea și la alți pacienți care suferă de dureri cornice.

Un alt studiu a constatat că pacienții cu cefalee își suprima furia mai mult decât persoanele fără dureri de cap, chiar și după controlul nivelurilor de depresie, anxietate și trăsătură-furie.

Autorii au concluzionat că furia suprimată este cel mai puternic predictor al cefaleei. Pacienții cu migrenă sau cei cu cefaleea de tip tensiune prezintă scoruri la scala de suprimare a furiei  semnificativ mai mari.

S-a raportat că pacienții cu migrenă experimenteaza anxietate și / sau vinovăție după exprimarea furiei și sunt mai inhibați în exprimarea sentimentelor de furie decât persoanele care nu suferă de cefalee cronică. În cele din urmă, s-a constatat că intensitatea, dar nu și frecvența durerii de cap, este legată nivelul depresiei, suferința emoțională și reduce calitatea vieții.

S-a constatat că bolavii cu suferință de durere de cap cronică prezintă o afectare semnificativă a capacității lor de a controla sentimentele de furie și o creștere semnificativă a acesteia, a anxietatii, depresiei, simptomelor obsesiv-compulsive, fobiilor și tulburărilor psihofiziologice.

Atât furia, cât și alte emoții resimțite, pot conduce persoanele care suferă de stări migrenoase pe o spirala descendentă de sentimente negative interconectate. Câteva exemple:

Frica (Anxietatea)

Frica de durere în sine este comună, dar există și temeri asociate cu modul în care alții vor reacționa dacă starea lor migrenoasă devine cunoscută. Acest lucru poate cauza tot felul de dificultăți cu familia, prietenii, angajatorii și colegii. Migrenoșii se tem să-și piardă locurile de muncă dacă angajatorii află despre starea lor și acest lucru îi împiedică să solicite lucruri care ar putea  să-i ajute să amelioreze durerea. Chiar și primirea ajutorului de la angajatori poate provoca teama de a provoca resentimente colegilor, care pot considera un astfel de ajutor un tratament special nejustificat.

Pe lângă toate acestea, există o teamă de durere în sine. Migrena este una dintre cele patru boli cele mai invalidante din lume, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. Înțelegerea factorilor declanșatori personali și dorința de a discuta despre nevoi pot contribui la sprijinirea și reducerea temerilor.

Confuzia

Suferinzii găsesc adesea că nu se pot concentra sau gestiona gândurile în mod corespunzător. Aceste simptome pot agrava frica, deoarece sunt adesea confundate cu simptome de accident vascular cerebral.

Vinovăţia

Natura debilitantă a migrenei face ca adesea persoanele care suferă sa nu fie în măsură să facă față cerințelor duale de la muncă și de acasă, ceea ce pune o presiune suplimentară asupra partenerilor  care își asumă sarcina responsabilității pentru îngrijirea copiilor și treburile casnice. Chiar și atunci când această povară este acceptată cu grație, sentimentele de vinovăție pot fi zdrobitoare. Pacienții care suferă de migrenă își cer scuze în mod constant, ceea ce duce la alte tulburări emoționale, deoarece îi face să se simtă mereu în greșeală și vinovați pentru starea lor.

Scuzele repetate pot provoca dificultăți conjugale, deoarece partenerii devin iritați de nevoia constantă de a-și asigura siguranța. Rezultatul este un ciclu vicios care este greu de rupt, iar cei care suferă trebuie să găsească o modalitate de a nu mai da vina pe ei înșiși. Discuția cu medicii și terapeuții poate ajuta la învățarea întregii familii cum să trăiască cu migrena. Daca un membru al familiei este bolnav, intreaga familie este în suferință.

Frustrarea

Migrena cronică limitează viețile, reduce carierele, limitează plăcerea unei vieți sociale sau a unui hobby, provoacă repere familiale ratate, cum ar fi zilele de naștere ale copiilor sau evenimente școlare importante, toate acestea putând duce la frustrare și furie intense. Cei care suferă de migrenă simt adesea că nu are rost să-și facă planuri sau să accepte invitații sociale si asta ii face sa se izoleze social.

Simțirea constantă a frustratrii și a a furiei se acumulează pe stresul care, desigur, crește frecvența și severitatea atacurilor de migrenă, ceea ce la rândul său crește frustrarea și furia. Învățarea strategiilor de coping care permit planificarea și un stil de viață mai normal poate ajuta la reducerea sentimentelor negative. Acestea ar putea include sosirea sau părăsirea evenimentului social devreme și găsirea de modalități de evitare a declanșatorilor personali în situații zgomotoase sau aglomerate.

Depresia

Din punct de vedere medical, depresia și migrena împărtășesc puncte comune. Aceleași anomalii ale neurotransmițătorului se întâlnesc atât la pacienții cu migrenă, cât și la cei cu depresie clinică. Studiile au constatat că persoanele cu migrenă au de 3,2 ori mai multe șanse de a suferi de depresie, ceea ce duce la multe alte simptome, cum ar fi lipsa de încredere în sine, stima de sine scăzută și creșterea în greutate. Medicamentele similare utilizate pentru tratarea depresiei sunt adesea prescrise pentru migrenă, cum ar fi beta-blocantele. Consultarea unui Psiholog poate ajuta la reducerea sentimentelor de depresie și la ruperea spiralei descendente.

Stresul

Stresul provine din mai multe direcții diferite, inclusiv evenimente fericite precum nunți și petreceri de ziua de naștere, chiar dacă avem tendința să credem că stresul este cauzat doar de situații îngrijorătoare.

Tot stresul provoacă o reacție similară în creier, ceea ce duce la dilatarea vaselor de sânge și a tensiunii musculare pe măsură ce corpul se pregătește pentru zbor sau luptă. Durerea din migrenă poate apărea fie în timpul stresului, fie ulterior în perioada de recădere. Managementul stresului și tehnicile de relaxare pot ajuta pacienții să rămână calmi în perioadele de stres, reducând efectele fizice care duc adesea la durere.

Psihoterapia îi poate ajuta pe cei care suferă de migrenă să facă față efectelor secundare emoționale. Studiile au arătat că are un efect pozitiv asupra emoțiilor, predând abilități care îi împuternicesc pe pacientii cu migrena să gestioneze răspunsurile lor emoționale.

Dacă vă luptați pentru a face față schimbărilor de dispoziție sau altor emoții negative datorate migrenei, nu suferiți în tăcere. Tratarea emotiilor ar trebui să facă parte din tratamentul migrenei.

  1. 1.Steiner TJ, Birbeck GL, Jensen RH, Katsarava Z, Stovner LJ, Martelletti P. Headache disorders are third cause of disability worldwide. J Headache Pain. 2015;16:58. doi: 10.1186/s10194-015-0544-2
  2. Steel Z, Marnane C, Iranpour C, Chey T, Jackson JW, Patel V, Silove D. The global prevalence of common mental disorders: a systematic review and meta-analysis 1980–2013. Int J Epidemiol.
  3. Hamelsky SW, Lipton RB. Psychiatric comorbidity of migraine. Headache. 2006;46:1327–1333. doi: 10.1111/j.1526-4610.2006.00576.x. [PubMed] [CrossRef] []
  4. Jette N, Patten S, Williams J, Becker W, Wiebe S. Comorbidity of migraine and psychiatric disorders – A national population-based study. Headache. 2008;48:501–516. doi: 10.1111/j.1526-4610.2007.00993.x.
  5. Tschannen TA, Duckro PN, Margolis RB, Tomazic TJ (1992) The relationship of anger, depression, and perceived disability among headache patients. Headache 32:501–503
  6. Okifuji A, Turk DC, Curran SL (1999) Anger in chronic pain: investigations of anger targets and intensity. J Psychosom Res 47:1–12
  7. Hatch JP, Schoenfeld LS, Boutros NN, Seleshi E, Moore PJ, Cyr-Provost M (1991) Anger and hostility in tensiontype headache. Headache 31:302–304
  8. Materazzo F, Cathcart S, Pritchard D (2000) Anger, depression, and coping interactions in headache activity and adjustment: a controlled study. J Psychosom Res 49:69–75
  9. Nicholson RA, Gramling SE, Ong JC, Buenevar L (2003) Differences in anger expression between individuals with and without headache after controlling for depression and anxiety. Headache 43:651–663
  10. Venable VL, Carlson CR, Wilson J (2001) The role of anger and depression in recurrent headache. Headache 41:21–30
  11. Bihldorff JP, King SH, Parnes LR (1971) Psychological factors in headache. Headache 11:117–127
  12. Magnusson JE, Becker WJ (2003) Migraine frequency and intensity: relationship with disability and psychological factors. Headache 43:1049–1059
  13. Paola Perozzo Lidia Savi Lorys Castelli Walter Valfrè Rossana Lo Giudice Salvatore Gentile Innocenzo Rainero Lorenzo Pinessi (2005). Anger and emotional distress in patients with migraine and tension-type headache. J Headache Pain (2005) 6:392–399