De mai bine de un an experimentăm, la nivel global, emoțiile pandemiei sars cov 2. În acest moment ne aflăm în faza de supraviețuire a unui eveniment cu impact colectiv asupra psihicului nostru.
Ce înseamna asta mai exact?
După cum îi zice și numele, polpulația luptă pentru supraviețuire, așa cum fiecare întelege sau știe să o facă. Pentru unii poate însemna că stau izolați în case, alții fac economii pentru “zile negre”, altii au stopat toate planurile, alții sunt într-o așteptare continuă, alții sunt îngrijorați pentru sănătate, pentru locul de muncă, etc.
COVID-19 nu numai că provoacă probleme de sănătate fizică, ci are ca rezultat și o serie de probleme psihologice. Răspândirea noului coronavirus poate afecta sănătatea mintală a oamenilor din diferite comunități.
OMS (Organizația Mondială a Sănătății) a furnizat recomandări privind sănătatea mintală și considerații psihosociale în timpul pandemiei COVID-19, care vizează în mod specific lucrătorii din domeniul sănătății, populația generală și persoanele cu comorbidități.
Termenul de “traumă colectivă” se poate simți evaziv și mulți ar putea să nu recunoască faptul că ei înșiși experimentează efectele traumei colective.
În timp ce termenul „traumă” se referă de obicei la impactul pe care un incident traumatic îl are asupra unei persoane sau a câtorva persoane, trauma colectivă se referă la impactul unei experiențe traumatice care afectează și implică grupuri întregi de oameni, comunități sau societăți.
În urma dezastrelor naturale (cutremure, inundații, incendii, etc), a razboaielor, prioadei de comunism, pandemiilor, evenimentelelor care afectează colectivități/societăți, se produce transformarea comunitații respective. Societățile pot evolua, învățând din acele întâmplări, dezvoltând anumite parți ale lor. În acelaș timp pot produce traume personale dar și traume colective, adică modul în care acel eveniment a schimbat cursul vieții, în sens negativ vorbind (Erikson, 1976). De fapt, traumele colective pot avea impact asupra relațiilor, pot modifica politicile și procesele guvernamentale, pot modifica modul în care funcționează societatea și chiar își pot schimba normele sociale (Chang, 2017; Hirschberger, 2018; Saul, 2014).
Dupa cutremurul din 1977 multi indivizi au dezvoltat anxietate, depresie sau PTSD (stres post traumatic), la fel și după orice eveniment descris mai sus.
În timpul pandemiei COVID-19, pe măsură ce indivizii își văd viața afectată de boală, deces, pierderea locului de muncă, modificări ale rutinei zilnice, îngrădirea drepturilor prin impunerea unor reguli, scăderea interacțiunilor umane, dificultăți financiare și sărăcie, violență crescută, mesajele media, un aflux de durere, pot apărea confuzie, suferință și stres post traumatic.
Nu este doar frica de infecție și moarte; există, de asemenea, economiile care se prăbușesc și rata în creștere a șomajului care creează un alt nivel de frică și anxietate în cadrul unei populații.
Studiile pe care le avem la dispoziție în acest moment arată că 31.9% din persoane au dezvoltat anxietate si 33.7% persoane au dezvoltat depresie (vorbim de un lot de studiu, nu de populația globală) și să nu uitam de lucrătorii din domeniul sănătății (medici, asistenți medicali, infirmieri) aflați în situații de îngrijire de urgență, sunt deosebit de expuși riscului de PTSD (stres post traumatic) datorită faptului că munca lor este foarte stresantă, situațiile la care sunt expuși, care includ: gestionarea situațiilor medicale critice, îngrijirea persoanelor grav traumatizate, frecvent în rolul de martor la moarte și traume, lucrand în condiții aglomerate. Între 8% si 30% din lucratorii medicali dezvoltă PTSD, conform cercetărilor.
Efectul unui dezastru sau eveniment traumatic merge mult dincolo de imediata sa devastare. Este nevoie de timp să ne întristăm și sa ne trăim tristețea, apoi să ne reconstruim viețile. Este posibil ca viața să nu revină la normal luni întregi, sau chiar ani, sau poate nicio dată după un dezastru sau eveniment traumatic. Pot să fie schimbări în condițiile de viață care provoacă modificări ale activităților zilnice, tensiuni în relații, schimbări în așteptări și schimbări de responsabilități. Aceste perturbări în relații, rolurile și rutinele pot face viața necunoscută sau imprevizibilă.
În acest context este benefic ca fiecare individ sa își dea voie să simtă toate aceste emoții, să fie blând cu el, dar și cu cei din jur. Orice ajutor oferit sau primit contribuie la sănătatea emoțională a societății noastre și implicit a noastră, a fiecaruia.
Suportul emoțional este un lucru pe care vi-l puteți oferi stabilindu-vă o întalnire cu un Psiholog. Vă poate ajuta să depășeșeti mai usor acestă perioada din viața.
Nu uitați să fiți buni cu voi și cu cei din jurul vostru!
- World Health Organization 2020. Mental health and psychosocial considerations during the COVID-19 outbreak. https://www.who.int/publi cations-detail/mental-health-and-psychosocial-considerations-durin g-the-covid-19-outbreak. Accessed 10 Apr 2020.
- Moukaddam N, Shah A. Psychiatrists Beware! The impact of COVID-19 and pandemics on mental health. Psychiatric times. https://www.psych iatrictimes.com/psychiatrists-beware-impact-coronavirus-pandemicsmental-health. Accessed 10 April 2020