Ce este Consilierea Psihologică?
Comparată cu psihoterapia, consilierea psihologică este mult mai directă, mai focusată pe prevenție și cu o mare componentă de autocunoaștere.
Oamenii recurg la consiliere psihologică pentru a rezolva probleme punctuale, dezvoltare personală, creșterea gradului de auto-cunoaștere, doresc să funcționeze mai bine în viața personală, asumarea deciziilor și a responsabilitaților, dezvoltarea relațiilor sănătoase cu cei din jur, îmbunătățirea stării de sănătate psihică, creșterea încrederii în sine, o mai bună gestionare a relațiilor sociale, divorț, decesul unei personae dragi, adaptare la situații noi, etc.
Consilierea psihologică poate să fie în setting individual sau de grup, ca și în cazul psihoterapiei.
Cum decurge consilierea psihologică?
- Prima sedință este una de cunoaștere. Se prezintă problema pentru care clientul a decis să solicite ghidaj și motivația sa. Se va expune rezultatul așteptat
- Se face evaluarea cerințelor (realizată de către Psiholog)
- Conceptualizarea psihologică a cerinţelor (obiectivelor/scopurilor)/problemelor clientului
- Se desfașoară relația de consiliere
- Evaluarea procesului de consiliere
- Evaluarea rezultatelor obținute.
Exemplu:
Presupunem că lucrezi într-o corporație și ai primit 2 oferte de job. Ambele sunt tentatnte, ambele îti raspund multora din dorințe și îti este foarte greu sa te decizi. Ai încercat deja să decizi singur, ai întrebat și prietenii și familia și cu toate astea decizia ta se schimbă de la o oră la alta sau îti este imposibil să alegi.
În acest moment poți decide să apelezi la ghidajul unui specialist. Poți apela la sprijinul unui Consilier psihologic, mai pe scurt spus, la sprijinul unui psiholog.
Sub îndrumarea lui vei analiza situația celor 2 oferte, a dorințlor tale și vei lua o hotărâre potrivită ție.
Este important să simți că ești înțeles și că specialistul din fața ta întelege clar cum te simți, că te susține și conține.
Ce este Psihoterapia de Grup?
Psihoterapia de grup este o formă de psihoterapie care implică unul sau mai mulți terapeuți care lucrează cu mai multe persoane în același timp. Psihoterapia de grup este uneori utilizată singură, dar este, de asemenea, integrată în mod obișnuit într-un plan cuprinzător de tratament care include, de asemenea si psihoterapie individuală.
Psihoterapia de grup este, în general, recunoscută ca a început atunci când medicul J. H. Pratt a început sesiuni de grup pentru a instrui indivizii în îngrijirea tuberculozei. Pratt a constatat că membrii grupului au beneficiat emoțional datorită susținerii reciproce în experiențe comune. Pratt a început să se refere la sesiunile sale de psihoterapie de grup.
Psihoterapia de grup a început să crească în popularitate în urma celui de-al Doilea Război Mondial, când grupurile de veterani de luptă au fost tratate împreună și au fost observate beneficii specifice ale acestor sesiuni de grup.
Ce este psihoterapia individuală?
Putem afirma ca psihterapia individuală constă într-o situație terapeutică în care un individ (denumit client în sensul acestui articol) este implicat în procesul psihoterapeutic cu cel puțin un psihoterapeut. Un psihoterapeut poate fi un psiholog. Astfel, psihoterapia diferă de a primi sfaturi de la prieteni, familie, cunoscuți etc., deoarece este un serviciu profesional oferit de un profesionist instruit.
Psihoterapia individuală oferă mai multe avantaje:
- Confidențialitatea problemelor clientului se menține cel mai ușor în terapia individuală.
- Clientul primește atenție unu-la-unu de la psihoterapeut, iar acest lucru permite psihoterapeutului să fie foarte amănunțit în înțelegerea problemelor specifice ale clientului și în dezvoltarea unei abordări individualizate pentru a ajuta clientul.
- Nivelul de analiză și tratament poate fi mult mai intens și cuprinzător în terapia individuală comparativ cu terapia de grup.
- Ritmul psihoterapiei poate fi adaptat clientului specific. Poate fi accelerat în cazurile în care clienții se pot ocupa de intervenții mai concentrate și mai intense sau poate fi încetinit în cazurile în care clienții au nevoie de timp pentru a se regla și a se deplasa lent.
- Alianța terapeutică, care se referă la relația de lucru dintre client și psihoterapeut, este cea mai puternică în terapia individuală. Cercetările care au investigat componentele psihoterapiei eficiente au subliniat constant că alianța terapeutică este o componentă cheie a unei intervenții psihoterapeutice de succes.
- Psihoterapia individuală permite dezvoltarea conștiinței de sine discutând probleme și obținând feedback de la psihoterapeut.
- Clientul poate aranja un timp pentru ședințele de psihoterapie care este cel mai favorabil programului său.
- Dacă este nevoie, ședințele de psihoterapie pot fi aranjate destul de rapid.
- Psihoterapia individuală permite dezvoltarea abilităților de comunicare la persoanele care au nevoie de ajutor cu aceste abilități.
Câteva dezavantaje relative ale psihoterapiei individuale includ:
- Psihoterapia individuală este de obicei mai scumpă decât psihoterapia de grup.
- Unii clienți pot avea o nevoie puternică de a se identifica cu alte persoane care împărtășesc probleme / probleme similare. Această nevoie poate fi abordată cel mai bine într-o situație de grup. Foarte des intalnita la pacientii cu boli cornice.
- Clienții psihoterapiei individuale trebuie să fie motivați și sunt în mod evident în centrul atenției. Clienții care nu se angajează să se schimbe, să facă treaba și să aplice principii învățate în psihoterapie pot lupta atunci când acestea sunt centrul atenției.
- Cercetarea susține ideea că terapia individuală este în general eficientă pentru tratarea a aproape toate diferitelor tulburări, condiții și probleme psihologice diferite, care sunt abordate în general într-un mediu terapeutic.
Principiile psihoterapiei de grup
În Teoria și practica psihoterapiei de grup, Irvin D. Yalom prezintă principalele principii terapeutice care au fost derivate din auto-rapoarte de la persoane care au fost implicate în procesul de psihoterapie de grup:
- Instilarea speranței: Grupul conține membri în diferite etape ale procesului de tratament. A vedea oameni care se confruntă sau se recuperează le oferă speranță celor de la începutul procesului.
- Universalitate: A face parte dintr-un grup de oameni care au aceleași experiențe îi ajută pe oameni să vadă că ceea ce trec este universal și că nu sunt singuri.
- Informații despre împărțire: Membrii grupului se pot ajuta reciproc prin schimbul de informații.
- Altruism: membrii grupului își pot împărtăși puterile și îi pot ajuta pe ceilalți din grup, ceea ce poate stimula stima de sine și încrederea.
- Recapitularea corectivă a grupului familial primar: Grupul de terapie este asemănător unei familii în unele moduri. În cadrul grupului, fiecare membru poate explora modul în care experiențele copilăriei au contribuit la personalitate și comportamente. De asemenea, pot învăța să evite comportamente care sunt distructive sau inutile în viața reală.
- Dezvoltarea tehnicilor de socializare: Setarea grupului este un loc minunat pentru a exersa noi comportamente. Setarea este sigură și de susținere, permițând membrilor grupului să experimenteze fără teama de eșec.
- Comportament imitativ: Indivizii pot modela comportamentul altor membri ai grupului sau pot observa și imita comportamentul psihoterapeutului.
- Învățarea interpersonală: interacționând cu alte persoane și primind feedback de la grup și psihoterapeut, membrii grupului pot obține o mai bună înțelegere a lor înșiși.
- Coeziunea grupului: Deoarece grupul este unit într-un scop comun, membrii capătă un sentiment de apartenență și acceptare.
- Catharsis: Împărtășirea sentimentelor și experiențelor cu un grup de oameni poate ajuta la ameliorarea durerii, a vinovăției sau a stresului.
- Factorii existențiali: În timp ce lucrul în cadrul unui grup oferă sprijin și îndrumare, psihoterapia de grup ajută membrii să realizeze că sunt responsabili pentru propriile vieți, acțiuni și alegeri.
Cum funcționează psihoterapia de Grup?
Grupurile pot fi mici, de trei sau patru persoane, dar sesiunile de psihoterapie de grup implică adesea în jur de opt până la douăsprezece persoane (deși este posibil să existe mai mulți participanți). De obicei, grupul se întâlnește o dată pe săptămână, pentru minim 3 ore.
Potrivit autorului Oded Manor din “The Handbook of Psychotherapy”, numărul minim de sesiuni de psihoterapie de grup este de obicei în jur de șase, dar un an complet de sesiuni este mai frecvent. De asemenea, Manor observă că aceste întâlniri pot fi deschise sau închise. În sesiunile deschise, noii participanți sunt bineveniți să se alăture oricând. Într-un grup închis, doar un grup central de membri sunt invitați să participe.
Cum arată o sesiune tipică de psihoterapie de grup?
În multe cazuri, grupul se va întâlni într-o cameră unde scaunele sunt aranjate într-un cerc mare, astfel încât fiecare membru să poată vedea fiecare altă persoană din grup. O sesiune ar putea începe cu membrii grupului prezentându-se și împărtășind de ce sunt în terapia de grup. Membrii ar putea, de asemenea, să-și împărtășească experiențele și progresele de la ultima întâlnire.
Motive pentru utilizarea psihoterapiei de grup
Modul precis de desfășurare a sesiunii depinde în mare măsură de obiectivele grupului și de stilul terapeutului. Unii psihoterapeuți ar putea încuraja un stil de dialog mai liber, în care fiecare membru participă după cum consideră că este potrivit. Alți psihoterapeuți au în schimb un plan specific pentru fiecare ședință, care ar putea include ca clienții să practice noi abilități cu alți membri ai grupului.
Eficacitate
Psihoterapia de grup poate fi eficientă pentru depresie. Într-un studiu publicat în anul 2014, cercetătorii au analizat ce s-a întâmplat când indivizii cu depresie au primit psihoterapie cognitivă comportamentală în grup. Ei au descoperit că 44% dintre pacienți au raportat îmbunătățiri semnificative. Rata de scădere a tratamentului în grup a fost ridicată, deoarece aproape 1 din 5 pacienți au renunțat la tratament.
Un articol publicat în “American Psychological Association’s Monitor on Psychology” sugerează că psihoterapia de grup îndeplinește și standardele de eficacitate stabilite de Societatea de Psihologie Clinică (Divizia 12 a APA) pentru tulburări de panică, tulburare bipolară, tulburare obsesiv-compulsivă, fobie socială și abuz de substante.
Cât ar trebui sa spun despre mine?
Confidențialitatea este o parte importantă a regulilor fundamentale pentru psihoterapia de grup. Cu toate acestea, nu există nicio garanție absolută de confidențialitate atunci când partajați cu alții, așa că folosiți bunul simț atunci când divulgați informații personale. Acestea fiind spuse, nu uitați că nu sunteți singurul care vă împărtășește povestea personală. Grupurile funcționează cel mai bine acolo unde există o comunicare deschisă și onestă între membri.
Membrii grupului vor începe ca străini, dar într-un timp scurt, cel mai probabil îi veți vedea ca o sursă de sprijin valoroasă și de încredere.
Motive pentru utilizarea psihoterapiei de grup
Principalele avantaje ale psihoterapiei de grup includ:
Psihoterapia de grup permite oamenilor să primească sprijinul și încurajarea celorlalți membri ai grupului. Oamenii care participă la grup pot vedea că alții trec prin același lucru, ceea ce îi poate ajuta să se simtă mai puțin singuri, grupul functioneaza ca o plasa de siguranta pentru fiecare individ din grup.
- Membrii grupului pot servi drept modele pentru alți membri ai grupului. Observând pe cineva care face față cu succes unei probleme, alți membri ai grupului pot vedea că există speranță pentru recuperare. Pe măsură ce fiecare persoană progresează, poate, la rândul său, să servească drept model și rol de susținere pentru ceilalți. Acest lucru poate ajuta la stimularea sentimentelor de succes și realizare.
- Psihoerapia de grup este adesea foarte accesibilă. În loc să se concentreze asupra unui singur client la un moment dat, psihoterapeutul își poate dedica timpul unui grup mult mai mare de oameni.
- Psihoterapia de grup oferă un refugiu sigur. Setarea permite oamenilor să practice comportamente și acțiuni în cadrul siguranței și securității grupului.
- Lucrând într-un grup, psihoterapeutul poate vedea în primul rând modul în care fiecare persoană răspunde la alte persoane și se comportă în situații sociale. Utilizând aceste informații, psihoterapeutul poate oferi un feedback valoros fiecărui client.
- Psihoterapia de grup ajută indivizii să dezvolte abilități de comunicare și abilități de socializare și permite clienților să învețe cum să își exprime problemele și să accepte critici din partea celorlalți.
- Psihoterapia de grup permite indivizilor să-și dezvolte conștiința de sine ascultând pe alții cu probleme similare.
- Psihoterapia de grup oferă posibilitatea atât de a primi sprijin din partea celorlalți, cât și de a oferi sprijin celorlalți. Ambele noțiuni sunt importante în tratament. Primirea de sprijin din partea celorlalți face parte din legătura sau alianța psihoterapeutică care apare în grupuri, în timp ce acordarea de sprijin celorlalți permite creșterea și învățarea.
- Alianța psihoterapeutică care apare în grupuri este mai largă decât alianța care apare în psihoterapia individuală. Aceasta permite încorporarea multor puncte de vedere diferite.
Câteva dezavantaje ale psihoterapiei de grup sunt:
- Clientul nu este în centrul atenției. În multe grupuri, vechea zicală „roata scârțâitoare primește grăsimea” pare să se aplice. Astfel, nivelul de intervenție nu este la fel de concentrat și intens pentru nicio persoană ca in psihoterapia individuală.
- Nivelul de confidențialitate în grupuri este mult mai puțin sigur decât este in psihoterapia individuală. Deși membrii grupului sunt în general instruiți ca informațiile și evenimentele care apar în grup să fie păstrate confidențial și să fie împărtășite doar cu membrii grupului în timpul terapiei, potențialul unei încălcări a confidențialității este mult mai mare în terapia de grup.
- Noțiunea de mână socială este o problemă cu toate eforturile de grup. Unii indivizi din grupuri nu fac schimbări, ci pur și simplu merg pe succesul altora. Grupurile pot permite persoanelor nemotivate să-și ascundă problemele și să evite răspunderea.
- Deși alianța terapeutică este mai largă, nu este la fel de concentrată și puternică în terapia de grup, așa cum este în terapia individuală.
- Grupurile se întâlnesc de obicei la ore specifice. Există mai puține oportunități de a încadra psihoterapia în programul personal.
- Psihoterapia de grup poate fi inadecvată pentru anumite tipuri de indivizi, cum ar fi indivizii extrem de antisociali, extrem de timizi, impulsivi, pasivi-agresivi, psihotici etc.
Uneori, anumite alianțe se formează în grupuri, iar aceste subgrupuri vizează și denigrează alți membri ai grupului. Un psihoterapeut cu experiență și competent este capabil să evite astfel de alianțe care sunt în detrimentul întregului grup; cu toate acestea, este inevitabil ca anumiți indivizi din grup să se identifice mai puternic unul cu altul și să nu se identifice cu ceilalți membri.
Care e mai buna?
Răspunsul la întrebarea „Care este mai buna: psihoterapie de grup sau individuală?” este de fapt relativ simplu: „Ambele”. Ambele au avantaje și dezavantaje potrivite pentru anumite tipuri de persoane și pentru probleme specifice.
În general, cercetarea constată că atât psihoterapia de grup, cât și psihoterapia individuală sunt relativ echivalente în eficacitatea lor în abordarea unui număr mare de probleme. Astfel, nu există un răspuns real la întrebarea care este mai bună. Decizia iti apartine 100%.
- Yalom ID. Inpatient Group Psychotherapy. Basic Books; 2005.
- Ezhumalai S, Muralidhar D, Dhanasekarapandian R, Nikketha BS.Group interventions. Indian J Psychiatry. 2018;60(Suppl 4):S514–S521. doi:10.4103/psychiatry.IndianJPsychiatry_42_18
- Clarkson P, Pokorny M. The Handbook of Psychotherapy. Routledge; 1994.
- Thimm JC, Antonsen L. Effectiveness of cognitive behavioral group therapy for depression in routine practice. BMC Psychiatry. 2014;14:292. Published 2014 Oct 21. doi:10.1186/s12888-014-0292-x
- American Psychological Association. Power in Numbers.
Additional Reading
- McDermut W et al. (2001) The Efficacy of Group Psychotherapy for Depression: A Meta-Analysis and Review of the Empirical Research. Clinical Psychology: Science and Practice, 8, 98-116.
- Dies, R.R. (1993). Research on Group Psychotherapy: Overview and Clinical Applications. In Anne Alonso & Hillel I. Swiller (Eds.), Group therapy in clinical practice. Washington, DC: American Psychiatric Press.
- Kanas, N (2005). Group Therapy for Patients with Chronic Trauma-Related Stress Disorders. International Journal of Group Psychotherapy, 55 (1), 161-6.