Ce este psihoterapia pentru copii?
Psihoterapia pentru copii este cu totul diferită de psihoterapia pentru adulți.
Copiii nu înțeleg rolul psihologilor și pot fi amenințați de a fi singuri cu ei. Destul de des, copiii vor dori ca părinții lor să fie prezenți înainte de a avea încredere în psihologi suficient pentru a vorbi singuri cu ei. Poate ajuta dacă parinții folosesc pentru psiholog un nume care nu amenință, precum „specialistul care vorbește”, astfel încât copiii să înțeleagă mai bine rolul lor. Nu este recomandat a se folosi “dacă nu esti cuminte te duc la doctor, psiholog” sau alte astfel de expresii, copilul putând să dezvolte teama de aceștia în viitor.
Psihologii adoptă de obicei terapia prin joacă atunci când lucrează cu copii. Acest lucru le permite să dezvolte o relație distractivă și confortabilă cu copilul și, de asemenea, îi poate oferi psihologului o idee despre modul în care copilul face față situațiilor din viața lui.
Metoda pe care o folosesc la cabinet este o metodă bazată pe roluri si recuzită.
Pentru psihoterapia cu copii este foarte utilă recuzita. Copilul poate alege diverse materiale pentru a se costuma și poate folosi mai multe tipuri de jucării care fac ca sedința de psihoteapie sa fie foarte distractivă, dar cu rezultate considerabile pentru copil.
Nu este suficient ceea ce lucrează/exersează sau corectează psihologul la comportamentul copilului, este nevoie de un efort susținut din partea familiei în acest demers. Familia, mai exact persoanele cu care copilul petrece cea mai mare parte a timpului (pot fi si bunicii, nu doar parinții), trebuie sa fie parte din echipa de lucru. Aceștia vor primi indicații în ceea ce privește interactiunea cu copilul.
Terapia prin joc
Terapia de joc permite copiilor să-și exprime realitatea prin intermediul jocului imaginativ și le oferă capacitatea de a se apropia și de a se retrage din intensitatea situației lor, după bunul plac. De asemenea, le permite să reintre în copilărie într-o perioadă în care se confruntă cu cerințe foarte mature. Jocul poate indica modul în care copiii se confruntă cu starea lor și cât de mult înțeleg despre ceea ce se întâmplă.
Pentru unii copii, expresia în timpul jocului poate fi un indicator al modului în care se confruntă cu situația lor. Jocul foarte restrâns reprezintă adesea un copil copleșit. O joacă mai imaginativă și mai plină de viață poate fi un indicator al restaurării emoționale.
Adolescenții și terapia individuală
Adolescența este o perioadă în care copiii învață să îmbrățișeze independența și să ia decizii pentru ei înșiși.
Cu toate acestea, cu această nouă responsabilitate și libertate, mulți adolescenți se luptă psihologic. Presiunea de la egal la egal și sexualitatea pot fi foarte confuze și supărătoare.
Tehnicile utilizate pentru adolescenți sunt similare cu cele utilizate pentru adulți.
Adolescenții sunt mai susceptibili să fie sfidători față de terapie. Prin urmare, psihologul și părinții trebuie să adopte mai mult timp și răbdare pentru ca psihologul să „ajungă” la adolescent și pentru ca terapia să fie eficientă.
În perioada adolescenței apar multiple modificări hormonale, modificări care pot determina comportamente schimbate. Aceste stări emoționale tranzitorii îi pot speria pe adolescenți, se pot întreba ce se întamplă cu ei. Aceste emoții sunt absolut normale, este o etapă nouă în viața adolescenților și ei trebuie să se adapteze noului statut. Adolescenții se pot simți debusolați și pot avea nevoie de suport specializat în călătoria lor.
Ședințele de psihoterapie pentru copii și adolescenți se pot desfășura cu copii și tinerii individual sau împreună cu alți membri ai familiei. Astfel se încurajează o mai bună înțelegere a perspectivei copilului.
Copiii și tinerii care au probleme de sănătate emoțională și mentală, care pot fi severe și de lungă durată, pot răspunde oamenilor și situațiilor în moduri pe care nu le înțeleg și nu le pot controla. Emoțiile lor pot fi extreme și puternice și sunt adesea exprimate prin comportamentul lor și în relațiile problematice.
În timpul unei sesiuni terapeutice, copiii mai mici pot fi încurajați să se joace, în timp ce copiilor mai mari li se poate cere să deseneze sau să picteze și adolescenții să vorbească despre sentimentele lor.
Prin relația cu terapeutul într-un cadru securizat, copilul sau adolescentul poate începe să cunoască și să se simtă capabil să își exprime gândurile și sentimentele cele mai tulburătoare.
Pregătirea psihoterapeutului face posibil lucrul cu aceste gânduri foarte tulburătoare și să-l ajute pe copil să-și înțeleagă experiența și să-și dezvolte propria individualitate și potențial. Sentimentele confuze, înspăimântate, rănite, mânioase sau dureroase pot fi trecute în cuvinte mai degrabă decât în acțiuni. Drept urmare, copilul poate începe să-și exprime emoțiile în moduri mai puțin deranjate și să înceapă să revină la procesul normal de dezvoltare. Este probabil să se simtă mai puțin anxioși, mai capabili să învețe și mai bine dotați pentru a susține prietenii. De asemenea, poate îmbunătăți calitatea vieții în familie sau în relațiile cu îngrijitorii și profesioniștii.
Domeniile în care este necesară psihoterapia pentru copii și adolescenți:
- Dificultăți de sănătate mintală parentală și traume de dezvoltare
- Defalcarea dezvoltării, incluzând simptome asemănătoare psihoticului, confuzie între sexe și risc ridicat de „acționare” caracteristică, dar nu exclusiv observată în adolescență
- Daca copilul provine din familiile în care există probleme complexe transgeneraționale de sănătate mintală, privare și neglijare
- Deficiențe moderate până la severe în dezvoltarea personalității, înrădăcinate la începutul copilăriei de ex. dificultăți grave de atașament
- Tulburări ale corpului, minții, inclusiv somatizare, probleme psihosomatice și impactul emoțional / psihic al afecțiunilor medicale cornice
- Depresia – moderată și severă cu idee suicidară
- Stare de anxietate severă, profundă
- Copilul/adolescentul prezintă comportament provocator
- Tulburari de alimentație
- Dezvoltarea emoțională a copiilor și tinerilor cu ADHD și ASD diagnosticați.