Transmiterea  Traumelor din generație în generație

Copiii moștenesc de la parinți anumite caracteristici fizice. Culoarea pielii, a ochilor, forma nasului, a gurii etc. Este un fapt cunoscut de mii de ani, acceptat ca ceva absolut normal.

Uneori, asemănările sar peste o generație sau mai multe, astfel încât unii oameni seamănă mai mult cu unii dintre stramoșii mai îndepărtati decât cu parinții. Toate acestea se întâmplă din cauza moștenirii genetice. S-a observat însă că unii oameni se aseamană nu doar fizic ci și comportamental cu membrii mai în varstă ai familiei. Dacă asta s-ar putea pune doar pe seama actului de învățare ar fi foarte simplu dar… de ce unii oameni au comportamente și manifestări aproape identice cu rude pe care nu le-au cunoscut, cu care nu a fost posibil să interacționeze ?

Cercetătorii au demonstrat că moștenirea genetică nu se rezumă doar la caracteristici fizice. Unele caracteristici psihice sau comportamentale par să provoace modificări genetice atât de profunde, încat se transmit urmașilor, chiar și sărind peste generații.

În același mod sunt transmise traumele, sau poate mai ales acestea, fiind vorba de fenomene cu impact puternic asupra individului, cu șanse mai mari de a produce schimbări profunde la nivel genetic.

Studiul “Holocaust Exposure and Intergenerational FKBP5 Methylation”, “este prima demostrație a unei asociații de trauma parentală cu modificări epigenetice care sunt evidente atât la părintele expus, cât și la descendenți, oferind o potențială perspectivă asupra gradului de severitate: traumele psihofiziologice pot avea efecte intergeneraționale.”

Noi, cei de azi, trăim o perioadă de relativă pace. Dar mulți dintre noi au bunici sau străbunici care au luptat în cele două războaie mondiale. Unii dintre aceștia, cu siguranță, au fost martorii (poate chiar victimele) violenței în forme variate, lipsurilor, abuzurilor și terorii. Toate acestea au avut impact puternic asupra lor, dar nu toți au reușit să treacă neatinși prin aceste evenimente neplăcute. Stresul emoțional a provocat modificări subtile ale genelor lor, modificări ce au fost transmise generațiilor care au urmat, astfel încât se poate spune că traumele stramoșilor se reflectă în comportamentul nostru, al celor care trăim azi. Și asta se manifestă în mod involuntar și la nivel de subconștient. Cu toate că noi nu am suferit de foame, de frig, nu am fost batuți și maltratați, uneori ne comportăm că și cum am fi trăit toate astea, ceea ce ne face să spunem uneori că « nu ne înțelegem pe noi înșine ».

De aceea, uneori, o ședință sau mai multe de consiliere psihologică ne-ar putea ajută să conștientizăm, să înțelegem și să depășim astfel de traume.