Călătorind și crescând
Călătorind și crescând
Îmi amintesc că înca din copilărie îmi place să călătoresc.
Cu fiecare călătorie ne îmbogățim, cu atât mai mult cu cât ea este într-o altă cultură, altă țară. Știu sigur că mulți oameni până să călătorească știau prea puține despre anumite locuri sau chiar nimic, dar atunci când au luat în calcul destinația, au început să facă research despre aceasta. Doar că atunci când călătorim nu este doar despre atât, atunci privim prin ochii copilului inocent care vede și se bucură de ceva nou, luăm contact cu energia locului, ne permitem să fim mai liberi, cu mai puține limite, etc. Interacțiunea cu localnicii, cu cultura nouă ne ajută în a învăța lucruri noi. Toate acestea pot duce la vindecarea și creșterea emoțională.
Pe principiul că toate vin la timpul lor.
La fel ca mulți alții și eu am pornit cu călătoriile, inițial în familie, apoi taberele școlare, vacanțele studențești, călătoriile de muncă (deja aici experimentam călătoritul singură), concediile din viața de adult. Concediile din viața de adult sau mai simplu zis, concediile/vacanțele pe care le petrecem fiecare dintre noi. Precum copilul care începe să descopere și să se îndepărteze tot mai mult de casă cu fiecare zi, am facut și eu. De la excursii pe continentul nostru, până la călătorii îndepărtate. Cu trecerea timpului am ajuns să prefer excursiile pe care mi le organizam singură sau cu persoanele cu care mergeam. Îmi amintesc cu plăcere de călătoria în Mozambic. Acolo am învatat să fiu foarte autonomă, lucru care a dus la creșterea încrederii în mine și a fost o foarte bună perioadă de pregătire pentru călătoritul de una singură.
Călătorind și crescând
În acel moment este important sa ne amintim visul și să pornim motoarele.
Prin pornirea motoarelor mă refer la activarea resurselor interioare și pe cele exterioare, acestea ne vor ajuta să învingem frica și să ajungem să trăim visul, să nu-l lăsăm doar la nivelul de vis. Paul Federn (discipol al lui Freud) susține că personalitatea umană nu este un întreg omogen, ci este alcătuită din mai multe părți sau resurse interioare. Aceste resurse au diferite calități și abilități care ne construiesc personalitatea și ne pot influența în mod benefic sau dimpotrivă ne pot determina reacții și manifestări nedorite. Resursele interioare se referă la puterea noastră interioară. Fiecare resursă are scopul său, menirea sa; este manifestată în planul constient la un moment dat, pentru o anumită perioadă de timp. Scopul identificării resurselor interioare este acela de a descoperi abilitațile pe care fiecare persoană le are pentru a le întări și folosi pe cele benefice. Faptul că știm de existența resurselor noastre, precum și capacitatea de a le accesa ne poate fi de mare folos în dezvoltarea noastră personală, sub toate aspectle sale: fizic, social, emoțional, mental și spiritual.
Ce înseamnă asta?
Înseamnă că putem considera calatoriile fizice ca fiind unele dintre modalitățile eficiente de a ne lărgi viziunea asupra lumii, prin urmare, de a înțelege natura existenței. Astfel avem ocazia să privim viața dintr-o perspectivă diferită, nu din cea în care suntem obișnuiți să o facem. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost atrași de țările îndepărtate, iar călătoriile pe termen lung se făceau de dragul explorării. În timp ce oamenii au căutat descoperiri și au cucerit locuri necunoscute, au descoperit nu numai noi continente și țări, ci și noi aspecte ale existenței. Viziunea lor asupra lumii și a vieții umane s-a schimbat odată cu fiecare nouă călătorie. În zilele noastre oamenii călătoresc cu diverse scopuri: să se dezvolte, să se relaxeze, să socializeze, etc. Orice călătorie face percepția persoanei despre viață, sa fie mai profundă și mai amplă.