Îmi amintesc că înca din copilărie îmi place să călătoresc.

Cu fiecare călătorie ne îmbogățim, cu atât mai mult cu cât ea este într-o altă cultură, altă țară. Știu sigur că mulți oameni până să călătorească știau prea puține despre anumite locuri sau chiar nimic, dar atunci când au luat în calcul destinația, au început să facă research despre aceasta. Doar că atunci când călătorim nu este doar despre atât, atunci privim prin ochii copilului inocent care vede și se bucură de ceva nou, luăm contact cu energia locului, ne permitem să fim mai liberi, cu mai puține limite, etc. Interacțiunea cu localnicii, cu cultura nouă ne ajută în a învăța lucruri noi. Toate acestea pot duce la vindecarea și creșterea emoțională.

Pe principiul că toate vin la timpul lor.

La fel ca mulți alții și eu am pornit cu călătoriile, inițial în familie, apoi taberele școlare, vacanțele studențești, călătoriile de muncă (deja aici experimentam călătoritul singură), concediile din viața de adult.

Concediile din viața de adult sau mai simplu zis, concediile/vacanțele pe care le petrecem fiecare dintre noi.

Precum copilul care începe să descopere și să se îndepărteze tot mai mult de casă cu fiecare zi, am facut și eu. De la excursii pe continentul nostru, până la călătorii îndepărtate.

Cu trecerea timpului am ajuns să prefer excursiile pe care mi le organizam singură sau cu persoanele cu care mergeam. Îmi amintesc cu plăcere de călătoria în Mozambic. Acolo am învatat să fiu foarte autonomă, lucru care a dus la creșterea încrederii în mine și a fost o foarte bună perioadă de pregătire pentru călătoritul de una singură.

De ceva ani aveam în minte fixat că eu îmi doresc să călătoresc și să muncesc de acolo (munca la distanță), doar că la vremea aceea, în domeniul meu de activitate nu prea se aplica. Asta a făcut ca această dorință să ajungă la nivelul de vis, iar atunci când ai un vis și chiar crezi în el, cumva universal ți-l oferă. Expresia românească care descrie și mai bine ceea ce vreau să zic ar fi “ai grijă ce-ți doresti că s-ar putea să ți se întâmple”.

Pandemia Sars Cov 2 a făcut ca multe lucruri să se schimbe, startul muncii de la distanță a fost dat și iată cum visul meu se împlinea, puteam să călătoresc câteva luni singură.

Atunci când avem în fața noastră visul, ce să vezi?, ne prinde panica, oare chiar o să mă descurc, oare mă voi adapta, oare îmi va fi dor de țară, de familie, de perieteni si lista poate conține orice ne putem imagina, în funcție de fiecare persoană. Mă amuz și acum când îmi amintesc cât de în detaliu am studiat multe aspecte, în special cele care îmi asigurau traiul. Să nu cumva să nu trebuiască să ajung, să văd că viteza la internet este varză (așa auzeam de la diverse persoane care erau deja pe insula) și să am de unde să mă întorc și frustrată 😊.  Aceste frici (anxietăți) sunt absolut normale și ele activează o parte din resursele noastre (a nu se înțelege că dacă nu mai dormiți cu o lună până la plecare este normal 😊).

În acel moment este important sa ne amintim visul și să pornim motoarele. Prin pornirea motoarelor mă refer la activarea resurselor interioare și pe cele exterioare, acestea ne vor ajuta să învingem frica și să ajungem să trăim visul, să nu-l lăsăm doar la nivelul de vis.

Paul Federn (discipol al lui Freud) susține că personalitatea umană nu este un întreg omogen, ci este alcătuită din mai multe părți sau resurse interioare. Aceste resurse au diferite calități și abilități care ne construiesc personalitatea și ne pot influența în mod benefic sau dimpotrivă ne pot determina reacții și manifestări nedorite.

Resursele interioare  se referă la puterea noastră interioară. Fiecare resursă are scopul său, menirea sa; este manifestată în planul constient la un moment dat, pentru o anumită perioadă de timp. Scopul identificării resurselor interioare este acela de a descoperi abilitațile pe care fiecare persoană le are pentru a le întări și folosi pe cele benefice. Faptul că știm de existența resurselor noastre, precum și capacitatea de a le accesa ne poate fi de mare folos în dezvoltarea noastră personală, sub toate aspectle sale: fizic, social, emoțional, mental și spiritual.

Drumul către resursele exterioare se parcurge cu ajutorul resurselor interioare. Resursele exterioare reprezintă lucrurile materiale, orice ne putem imagina, inclusiv cheltuiala cu călătoria 😊)).

Ce este diferit atunci când călătorești pe modelul sigur, “long term” și muncești de acolo față de călătoritul din vacanțe sau de cel când ai deja bugetul acoperit și nu trebuie să muncești?

Atunci când călătorești singur, este exact așa cum îi zice numele, ești singur. Asta înseamnă că tu trebuie să te ocupi de toate, să fii atent la toate, asta face să fie consumator de energie și emoțional. Nu mai zic că dacă nu-ti place să faci ceva ce-ți trebuie, nu ai cum să pasezi către partenerul de călătorie, doar dacă nu cumva preferi să mergi pe principiul tu ordoni, tu execuți 😊))).

În călătoria “long term” ne dorim să găsim un loc care îndeplinește cât mai multe din nevoile noastre. Cu siguranță câteva zile putem renunța la anumite lucruri, dar pentru câteva luni, este dificil. Acest lucru face ca paleta de oferte să nu fie foarte generoasă sau de găsit pe toate drumurile, deci trebuie căutat. Asta face să apelăm la ceea ce știm deja, să analizam, să înțelegem care este ordinea și treaba prin acea zonă, adică să activăm resurse.

De asemenea este esențial să ne adaptăm în noul loc. În procesul de adaptare activăm resurse interioare și astfel ne dezvoltăm, devenim mai maturi, mai ințelgători, etc. Integrându-ne în societate începem să facem schimb de informații, de învățăminte, share-uim experiențe și cunoștințe, îmbogățindu-ne emoțional și cultural.

Exemplele pot fi multiple.

Pentru munca la distanță internetul este esențial. În general, în destinațiile exotice, internetul poate pune probleme serioase, electricitatea la fel. Asta face ca semnalul la telefon sa fie un factor important atunci când se alege locația.

Partea cea mai frumoasă este că deciziile se iau repede, nimeni nu opune rezistență 😊, te poti duce oriunde și poți să cunoști oameni noi, de la care sigur poți primi lucruri valoroase, care pot duce spre evoluția fiecăruia.

De asemenea putem privi călătoriile fizice și ca pe o dezvoltare spirituală, călătorie spre sine.

Ce înseamnă asta?

Înseamnă că putem considera calatoriile fizice ca fiind unele dintre modalitățile eficiente de a ne lărgi viziunea asupra lumii, prin urmare, de a înțelege natura existenței. Astfel avem ocazia să privim viața dintr-o perspectivă diferită, nu din cea în care suntem obișnuiți să o facem. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost atrași de țările îndepărtate, iar călătoriile pe termen lung se făceau de dragul explorării.

În timp ce oamenii au căutat descoperiri și au cucerit locuri necunoscute, au descoperit nu numai noi continente și țări, ci și noi aspecte ale existenței. Viziunea lor asupra lumii și a vieții umane s-a schimbat odată cu fiecare nouă călătorie.

În zilele noastre oamenii călătoresc cu diverse scopuri: să se dezvolte, să se relaxeze, să socializeze, etc. Orice călătorie face percepția persoanei despre viață, sa fie mai profundă și mai amplă.

Parcursul unei călătorii fizice poate fi, de asemenea, considerat ca fiind unul favorabil, deoarece ne pune în contextual în care vom vedea noile laturi ale vieții noastre, să învățăm despre acele aspecte ale vieții care nu pot fi explorate în timp ce ducem o viață de rutină, în acelaș loc.

Orice persoană dornică să afle care este modul sanatos de a-și trăi viața, care sunt principalele obiective ale existenței umane și cum să depășească afecțiunea pentru valorile pământești și frica de moarte, ar trebui să încerce să facă o călătorie care va aduce multe constientizari și înțelepciuni noi.

Când mă gândesc la călătoria mea, îmi vin în minte multe locuri si oameni frumoși. Mai jos las câteva fotografii dragi mie.

Cu speranța că cei care se află în situații similare celor traite de mine, vor găsi răspunsuri la întrbările lor sau poate le va trezi și mai multe întrebări la care să înceapă să caute răspuns 😊.